
Corsica, terra di belli paisaghji, di paesi pittureschi è di natura salvàtica ? O piuttostu di parkings, hangars, lotissements è centri cummerciali ? Cù l’urbanizazione frenètica è a splusione demugràfica di st’ultimi anni ùn s’hè mai custruitu tantu ch’è oghje, n’importa induve è n’importa cumu. Di più in più a Corsica s’assumiglia à una banlieue di Francia senza anima...
In Corsica avemu l’arte è a manera di strughje è d’imbruttà ciò chì era bellu è ciò chì facia a nostra ricchezza. In i paesi cum’è nant’à u liturale, dimmula franca a Corsica diventa goffa. Sott ’à a pressione demogràfica (+40 000 abitanti in 10 anni, a magiurità di ghjunghjiticci) ci vole à custruisce, di preferenza n’importa induve è n’importa cumu.
U fenòmenu cresce : e zone rurale sò manghjate è ingullite da u catramu è u bettonu, u liturale hè toccu da u “mitage”. Ma st’urbanizazione ùn hè micca cusì caòtica ch’è ciò ch’ellu si puderia pensà : hè u fruttu di e scelte pulitiche è ecunòmiche. Si cummencia in l’anni 60, s’allarganu e strade dipartimentali, pianu pianu smarriscenu l’attività agrìcule à prufitt u d’attività pè l’urbani (gîtes, centres équestres, turisimu verde...) Si cuntinuveghja in l’anni 1982-83 cù e lege di decentralizazione. Da per tuttu u terzettu chì passa è vince hè quellu di e strade + zone cummerciale + lotissements. Hè l’epica di e ZUP, ZAC, ZI ecc... E cità si stèndenu nant’à e terre rurali. A rete di strade cù i so “ronds points” sò in pienu sviluppu.
In Corsica avemu l’arte è a manera di strughje è d’imbruttà ciò chì era bellu è ciò chì facia a nostra ricchezza. In i paesi cum’è nant’à u liturale, dimmula franca a Corsica diventa goffa. Sott ’à a pressione demogràfica (+40 000 abitanti in 10 anni, a magiurità di ghjunghjiticci) ci vole à custruisce, di preferenza n’importa induve è n’importa cumu.
U fenòmenu cresce : e zone rurale sò manghjate è ingullite da u catramu è u bettonu, u liturale hè toccu da u “mitage”. Ma st’urbanizazione ùn hè micca cusì caòtica ch’è ciò ch’ellu si puderia pensà : hè u fruttu di e scelte pulitiche è ecunòmiche. Si cummencia in l’anni 60, s’allarganu e strade dipartimentali, pianu pianu smarriscenu l’attività agrìcule à prufitt u d’attività pè l’urbani (gîtes, centres équestres, turisimu verde...) Si cuntinuveghja in l’anni 1982-83 cù e lege di decentralizazione. Da per tuttu u terzettu chì passa è vince hè quellu di e strade + zone cummerciale + lotissements. Hè l’epica di e ZUP, ZAC, ZI ecc... E cità si stèndenu nant’à e terre rurali. A rete di strade cù i so “ronds points” sò in pienu sviluppu.
Sviluppu anàrchicu è acculturazione
À l’intornu hè a grande distribuzione chì hà u ventu in poppa. No parking, no business ! I giganti di u settore compranu centinaie d’èttare pè riceve e vitture di i cunsumatori. A Corsica hè tocca da u fenòmenu in l’anni 80. Ma u tsunamì sbatte veramente à u principiu di l’anni 2000, cù a splusione demogràfica ch’è no cunniscimu.
Ci vole à sapè (hè l’INSEE chì ci l’ampara) chì sta pupulazione cresce sopr’à tuttu per via di u “solde migratoire”, vale à dì di a venuta di pupulazione d’in altrò (circa 4000 à l’annu). Tuttu què si passa in u periurbanu. In ogni lochi casamenti novi (micca solu residenze segundarie), tutti listessi, senza anima, senza identità.
I punti di strutt urazione sò i lochi di cunsumazione, fast food, discount, magazini, centri cummerciali, hangars... E terre à vucazione agrìcula smarriscenu, allora ch’è no sapemu chì l’avvene serà a pruduzzione lucale.
Lochi di cultura di siguru, ùn ci n’hè. A RN 193 s’assumiglia à una serata nant’à TF1 : ùn si vede ch’è pannelli è insegne publicitarii.
L’accunciamentu di u territoriu hè impostu da e putenze finanziarie chì orientanu cum’elli volenu i flussi demogràfichi. Ùn ci hè micca prugettu di sucetà per ghjunghje à una demograffia appaciata. Hè u cuntrariu : ghjunghjenu masse di ghjente chì si fissanu in lochi induv’elli ùn si muveranu più, perchè chì averanu tutt u sopr’à locu. Hè l’esempiu di u “plus grand Hyper U de France” custruitu in Furiani (Corse-Matin di u 1u ferraghju 2011), à u centru di 1300 allogi è casamenti novi. U prugett u prevede ancu un decoru di u “Vieux Bastia” (sic) chì dispenserà d’andà in u “veru” Bastia.
A Corsica cunnosce un scunvulgimentu prufondu di u so territoriu, di i so paisaghji. Di siguru, ùn si tratta d’esse nostàlgicu di “A Corsica di i paesi di tandu” è d’idealizà u passatu. U scambiamentu ùn si pò evità. Ma ciò ch’ellu si passa hè u terramotu demogràficu, suciale è culturale. Cumu a ghjente chì si stalla hà da scopre a Corsica è integrassi ? Chì diventerà u restu di a Corsica senza ste “grandes surfaces” ? Cù unepochi d’indìgeni abbambanati è addisperati ? Averà da nasce una spezia di no man’s land tamantu cun qualchì pezzu di cunsumatori acculturati ? Aviamu l’ecunumia di mercatu : benvenutu in a sucetà di mercatu.
Ci vole à sapè (hè l’INSEE chì ci l’ampara) chì sta pupulazione cresce sopr’à tuttu per via di u “solde migratoire”, vale à dì di a venuta di pupulazione d’in altrò (circa 4000 à l’annu). Tuttu què si passa in u periurbanu. In ogni lochi casamenti novi (micca solu residenze segundarie), tutti listessi, senza anima, senza identità.
I punti di strutt urazione sò i lochi di cunsumazione, fast food, discount, magazini, centri cummerciali, hangars... E terre à vucazione agrìcula smarriscenu, allora ch’è no sapemu chì l’avvene serà a pruduzzione lucale.
Lochi di cultura di siguru, ùn ci n’hè. A RN 193 s’assumiglia à una serata nant’à TF1 : ùn si vede ch’è pannelli è insegne publicitarii.
L’accunciamentu di u territoriu hè impostu da e putenze finanziarie chì orientanu cum’elli volenu i flussi demogràfichi. Ùn ci hè micca prugettu di sucetà per ghjunghje à una demograffia appaciata. Hè u cuntrariu : ghjunghjenu masse di ghjente chì si fissanu in lochi induv’elli ùn si muveranu più, perchè chì averanu tutt u sopr’à locu. Hè l’esempiu di u “plus grand Hyper U de France” custruitu in Furiani (Corse-Matin di u 1u ferraghju 2011), à u centru di 1300 allogi è casamenti novi. U prugett u prevede ancu un decoru di u “Vieux Bastia” (sic) chì dispenserà d’andà in u “veru” Bastia.
A Corsica cunnosce un scunvulgimentu prufondu di u so territoriu, di i so paisaghji. Di siguru, ùn si tratta d’esse nostàlgicu di “A Corsica di i paesi di tandu” è d’idealizà u passatu. U scambiamentu ùn si pò evità. Ma ciò ch’ellu si passa hè u terramotu demogràficu, suciale è culturale. Cumu a ghjente chì si stalla hà da scopre a Corsica è integrassi ? Chì diventerà u restu di a Corsica senza ste “grandes surfaces” ? Cù unepochi d’indìgeni abbambanati è addisperati ? Averà da nasce una spezia di no man’s land tamantu cun qualchì pezzu di cunsumatori acculturati ? Aviamu l’ecunumia di mercatu : benvenutu in a sucetà di mercatu.

Generazione cunsumazione
A Corsica hè una di e regione di Francia chì hà a più forte prupurzione di magazini è di centri cummerciali di pettu à u nùmeru d’abitanti (statistica di l’INSEE), allora ch’ella ùn pruduce guasi nunda. In pocu tempu in u circondu di Bastia s’hè custruitu unu di i più grandi Quick d’Auropa è ci serà unu di i più grandi Hyper U di Francia. Hè stunante, vistu chì a pupulazione hè poca. I Corsi sarianu in traccia di diventà i più grandi cunsumatori di u mondu (sapemu digià ch’è no semu i più grandi cunsumatori d’anti depressori) ? Allora ch’elli perdenu a so cultura, a so lingua, a so identi tà... Et qui on est ?




«Archiluxe», seria fottogràfica di Léa Eouzan www.leaeouzan.com













