Accueil
Envoyer à un ami
Version imprimable
Partager

Natale Natale…




Introitu

Casca a nàscita di Ghjesù Cristu inde u tempu u più bughjicosu di l’annu induve a notte supraneghja u ghjornu. Sò tanti l’usi è e tradizione antiche chì u cristianisimu hà ammanitu è chì venenu oghje supranati da a sucetà di cunsummu triunfante. Aiò à innultracci inde l’arcani di Natale !

1) U Sulstiziu

Hè u sulstiziu un avvenimentu astronomicu chì si face quandu chì u Sole vistu da a Terra ne ghjunghje sia à u so stremu meridiunale sia u so stremu settentriunale. I ghjorni chì avvinghjenu u sulstiziu d’estate (Ver di San Ghjuvà) sò i più longhi di l’annu è quelli chì avvinghjenu u sulstiziu d’inguernu sò i più corti di l’annu.

Sarebbu u 25 di decembre u ghjornu u più cortu di l’annu, u ghjornu induve e tènebre supraneghjanu u lume, si sà chì manu à manu crescerà u sol invictus chì materializeghja a corsa di u tempu, chì a si spasseghja da sulstiziu à sulstiziu, da a morte sinu à a Resurezzione inde un cìculu infinitu. Capiscerà omu perchè chì i cristiani anu vulstu fà nasce u so Salvatore à stu periudu quì chì " U ghjornu di Natale face tutte e lune ".

Natale Natale…

Natale Natale…

2) U Sol Invictus

Oltre i Celti è i Germanichi chì ludavanu u sole chì rinasce, pudimu dinù ammintà a festa ghjudea di Hanoucca, dinù ella vicinissima à u sulstiziu chì hè dinù chjamata festa di i lumi.

Ind’è i Rumani, prima di a cristianizazione di l’Uccidente era chjamata issa festa di u 25 di dicembre Dies Natalis Solis Invicti chì currsiponde à u Sol Invictus chì torna à sorge di a bughjura ma dinù à a nàscita di a divinità sulare Mithra.
Natale Natale…


3) Natale : A Natività

Bench’ellu ùn fussi à principiu un puntellu di sta religione nova chì incalcava di più à nantu à a morte è a resurezzione di Ghjesù Cristu, venerà longu à i sèculi rialzata quella Natività di u Bambinu.

Per tutte e ragione sviluppate più sopra, i cristiani ùn ne pudianu fà di menu ch’è di fà nasce u so Salvatore, u so « Lumen christi », lume di u mondu à tempu à u sole chì rinasce.
Natale Natale…

4) E sette veghje

Frà tanti usi è tradizione ch’omu usservava à i tempi natalecci, emu vulsutu principià cù E sette veghje.

Era l’usu in certi paesi corsi cum’è in Zalana o Lama di andà à visità sette case, sette veghje nanzu di a messa di Mezanotte.

Dice Ghjuvannina Giuly intervistata da Pierre-Jean Luccioni in Tempi Fà : fetes religieuses, rites et croyances populaires de Corse : « Era l’usu di visità omancu sette famiglie di u quartieru primu di andà à a messa […] s’appruntava inde una paghjola, un genneru di « punch » cù cinque litre d’acqua vita è di zùccaru, chè no chjamavamu l’acqua vita brusgiata… »

5) U focu natalescu

Ci dice Ghjaspeppina Giannesini in Tempi Fà : fetes religieuses, rites et croyances populaires de Corse chì dipoi a « Prestoria, tene u focu un rollu centrale inde e ceremonie. U focu, cù a cucitura, muta, da u crudu à u cottu, è scambia a materia in fume immateriale. Eccu perchè inde e credenze, permette e cumunicazione è i scambii trà i mondi ».

Sò alzate ste fucareccie à mumenti particulari di passagii pè adunisce e cumunità, à a cumunità di i vivi s’invita quella di i morti aduniti pè celebrà u tempu di u Passagiu.

Per Ghjaseppina Giannesini, u focu : « Simbulizeghja a famiglia, u fuculaghju. Sinu à pocu, i censi di populazione eranu cuntabilizati secondu i fochi chì designavanu à le volte u fuculaghju è a famiglia. I ceppi (di natale) raprisenteghjanu l’individuvi chì u focu adunisce, ciò ch’omu ritrova inde u focu di Natale… »

Si leghje una testimunianza bella à nantu à u situ di l’Adecec intornu à u focu di Natale, un travagliu prupostu da Petru-Ghjuvanni Bresciani.

6) U cunfocu

In Bastia, s’ampara cù l’Almanaccu bastiacciu : Tradizione viva di Bastia è di u so circondu chì a vigilia di Natale u Guvernatore ghjenuvese offria à i principali il cunfuoco. Fattu si l’inchinu è a presentazione di l’augurii u Guvernadore lampava inde u focu chì si tenia in piazza di a Corte un caraffone di vinu è un piattu colmu à dulciumi, tutti si ritruvavanu dopu inde a Sala Maggiore di u Palazzu di i Guvernatori pè adilettassi di frutti è dulciumi.


7) U ceppu di Natale

U ceppu di Natale, u capifocu, u capiceppu, u natalecciu, u rochju di Natale, u muzziconu, tante parolle per indicà u ceppu assai grossu è abbastanza longu "chì hè l'anima di u focu famigliale di Natale è chì averà da brusgià sinu à capu d’annu ".

Di regula, hè un ceppone di leccia tagliatu pocu fà, chì ogni babbu di famiglia andava à cercà è era brusgiatu a sera di Natale. In Corsica Suttana, si mettia, in più di u ceppu di Natale, un ceppu per ogni membru di a famiglia.

Natale era una festa induve a famiglia pigliava a so forza per l'annu novu, in l'addunita di e generazioni in giru à u babbu di famiglia, maestru di a ceremunia.

8) Una notte senza para

Ci dice Ghjaspeppina Giannesini in Tempi Fà : fetes religieuses, rites et croyances populaires de Corse chì « Questa notte vene nanzu à a rinàscita di u sole è appartene ella à i morti, à e divinità, i mondi si toccanu è s’intreccianu. Notte incantevule, notte iniziatica, hè u mumentu induve in Corsica, e precantule ponu esse tramandate ».

Inde a so Cronica sacra, santuario di Corsica ci conta Salvatore Viale chì a Notte di Natale in Biguglia piuvia a manna, ciò chì vene à rinfurzà l’embiu particulare chì pudia regnà pè i nostri cuntorni !
In tanti paesi corsi, si dicianu l’incantesimi à partesi da mezanotte in puntu, l’amparanti ùn andavanu micca in chjesa pè a Messa di Mezanotte è aspettavanu chì a ciccona sunessi i dodeci chjocchi.

Si ritrova quì una testimunianza bella à nantu à u situ di l’adecec di Cervioni, hè cuntata da Pierre- Jean Bresciani è circuscrive l’incritta magica à i trè pichji usservati  :
«  Ci era u primu pichju : e campane si mettenu à ciccunà in u silenziu di a notte. Più tardi, ci sarà u secondu pichju… è u terzu. Frà u primu è l'ultimu, chjamendu per a messa, tuttu hè pussibule, e forze di u Male ponu esse abrugate. E fole dicenu : " ghjè u mumentu magicu ". Durante l'ultimu chjoccu di campana, u vitellu d'oru s'affacca in u Razu di Techjalata, sopr'à u Pitrosu. Appartene à quellu chì u vole piglià.
In Carbuccia, per u primu chjoccu, i zitelli andavanu à cercà u sambucu, tenutu in casa l'annu sanu per fà fughje i spiriti gattivi è i mazzeri.

Ma sopr'à tuttu, frà u primu è u terzu pichju, s'amparanu tutti l'incantesimi, i sicreti vardati è i risponsorii, chì sò tante formule o preghere per fà rinculà u male, e malatìe … E più vechje (di regula e donne) imparanu i segni è l'incantesimi à i zitelli. Sò trasmessi in l'uralità, ùn ponu esse scritti. Sò detti in secretu, vicinu à u fucone. L'iniziatu ùn deve lasciassi andà à a sede o à u sonnu durante a ceremunia. U passaghju da u prufanu versu u sacratu si face davant'à u focu, tuttu cumincia è finisce da a Croce… »

9) Filastrocche di Natale

"Canta canta ros'è fiori
Natu hè u nostru Signore
Natu hè à Betelemme
Al mezu al bue à l'asinellu
Per cuprì à Gesù bellu
Ùn ci era fascia nè pannella
À chì lu sà è à chì lu dice
À chì ùn lu sà ghjustu hè d'amparallu
À la fine di lu mondu
Ci ritruvaremu tutti riuniti. "

Filastrocca (Citata in Tempi Fà fêtes religieuses, rites et croyances populaires de Corse)
« Maria lavava
Ghjiseppu stendia
U figliu pienghjia
Da u fretu ch’avia.
Stà zittu u mo figliu
Ch’avale ti pigliu
U latte l’ai pigliu
È pane ùn ci n’hè.
A neve indè i monti
Falava da u celu
Maria cù u so velu
Cupria à Ghjesù


10) I Canti natalecci

Eccu vi un censu cumpiitu mancu stampa di i canti intunnati da i cantori nustrali :

" Adeste fideles " : ritimu allegru, invitu à parte versu Betleemme, à a seguita di i pastori, per l'adorazione di u Bambinu.
https://www.youtube.com/watch?v=TbV3CrQ6Sa0


" Chi vol vedere " : un altru cantu classicu di a Natività. hà bisognu di parechje voci, mette in scena un chjam’è rispondi trà pastori è fideli.
https://www.youtube.com/watch?v=_1gfP5RmYaQ

" Tu scendi da le stelle " hè un vechju canticu di u seculu dicennove
https://www.youtube.com/watch?v=68mCdwb4A3k

E nanne e più cunnusciute in rapportu cù a Natività :
" A Nanna di u Bambinu ", di Monsignore Paul-Mathieu de la Foata (fine di u 19esimu seculu), ch'ispirò " Ciucciarella ".
https://www.youtube.com/watch?v=t9QYbOyd3UQ

" Dormi dormi bel Bambinu " esciutu da a " Lira sacra ". Era certe volte cantatu durante à messa di Natale, ma assai cantata tuttu l'annu.

" Ninni nanna ", aria di u Cuscionu è di Zicavu. Ghjè l'adorazione di Ghjesù da i pastori, li si dava brocciu è fiadonu…
https://www.youtube.com/watch?v=rtgD3a87qhs

11) L’aranciu di Natale

A cunniscite quant’è noi quella riturnella di caccara chì conta chì da zitella ricevia un aranciu mìseru, da significà quant’elli èranu mischini i Natali di prima, mischini inde u sensu materiale chì a sucetà di cunsummu ùn avia ancu invasu tuttu.

Eppo vistighendu à pena in quà è in là, pò truvà omu chì cerca di chè turnà à riabilità quellu aranciu sugettu di vergogna è di vituperiu.

Iè, l’aranciu di Natale, era speziale impersunificava u « spiritu di Natale ».
Ci rimanda à u testu di Ghjacumu Fusina in « E sette chjappelle » à l’incantu di un zitellu chì u scopre a mane di Natale : « era quì, tòndulu, grande, luminosu, annant'à un lettu di paglia accantu à i scarpi : l'aranciu di Natale. Li paria chi l'aranciu illuminava a stanza sana. Ammirava, participava senza sapella à un cultu paganu cù sta riprisentazione di u sole chì rinasce. Dapoi tandu, stu lume di dicembre li tene u caldu, li dà sperenza, a forza di luttà… »

C’impara Ghjaseppina Giannesini in Tempi Fà : fetes religieuses, rites et croyances populaires de Corse : « Fruttu d’oru, rinvia à un inseme di fole è di credenze chì si raportanu à d’anziani cultu sulari chì si ne trova e vistighe inde a « mela d’oru » di u giardinu di l’Hespérides, chì era curatu da 3 Grées, figliole di Forcus, rè di Corsica è di Saregna ».

12) A cena di Natale

U sborru di manghjusca oghjinca ùn si contra mancu à pena cù i detti, pruverbii tradizunale : « À chì manghja carne a vigilia di Natale corpu di lupu è anima di cane " tantu più chì cascava l’ultimu ghjiornu di a Quàresima di l’Avventu. In tante famiglie corse, si manghjava dopu à a Messa di Mezanotte à suppa di tutti i ghjorni, cù l’urtaglie di stagione o puru a minestra di ceci cum’è a sera di u Ghjovi santu (Aghjacciu è Bastia).

U lindumane, a merenda era più ricca : carnugliu, caprettu è agnellu arrustiti, anguilla imbrustulita, figatellu, sangui natalecci…

C’era u caprettu, cum'ellu si dice : " Caprettu Natale, agnellu pasquale " , in Conca è ancu in Fiumorbu (U Sulaghju) si manghjava a rivredda cù a curata di u caprettu o di l’agnellu.

I figatelli, arrustiti cù u focu di Natale, si manghjavanu dinù cù qualchì fetta di pulenda.

"In Natale sanguinelli, in Pasqua migliacci è canistrelli " dice u pruverbiu.

13) A Nàscita di… Babbucciu Natale

Sò tante e dette tradizione cumparse inde l’anni 30, da u Babbucciu Natale, passendu pè u « tradiziunale » ghjallicu di Natale, i presepii, via si fece à st’epica quì un’unifurmizazione di a celebrazione nataleccia, sempre in vògula.

Dice Ghjaseppina Giannesini : « A scola di a Republica, eppuru laica, và à sparghje riti novi, cuncepiture nove di celebrazione di Natale chì anu da spazzà tradizione antichissime chì s’avianu francatu a cristianizazione ».

Sparghje quella scola u Babbu Natale è i so stereotippi chì unifurmizeghjanu a celebrazione, diventa tandu Natale una festa làica « avec ses dogmes, ses nouvelles croyances issues d’un fonds européen, mais soigneusement policées et vidées de leur contenu sacré ».

À sente à Ghjaseppina Giannesini sarebbe babbucciu natale « le Père Noel débonnaire et généreux est pourtant l’héritier syncrétique et aseptisé de vielles divinités des morts qui régissent la fécondité et la fertilité ».

U ghjallicu oghjincu ùn hà più tantu à chì vede cù l’arburi di vita chì simbulizavanu i ciculi, e rinascite, o l’axis mundi.

In certe famiglie, i rigali eranu dati da u "Petit Jésus " o u "Bon Ghjesù ".

Benchè intrudutte da i franciscani cù fini pedagogichi, i presepii casani di suchju pruvenzale cumpariscenu inde e case di i nutabili corsi inde l’anni 30 è ci vulerà aspettà a seconda metà di u XXu sèculu per ch’ellu si ne sparghji l’usu inde a sucetà tutta.





u 21 di Dicembre 2018
Rumanu Giorgi


Novu cumentu :


Seguitateci nant'à Facebook



Abbunatevi à a newsletter

Circà nant'à A Piazzetta