Accueil
Envoyer à un ami
Version imprimable
Partager

Semu andati à salutà à Pasquale Paoli in Londra

E surtite di metro, ch'elle sianu in Londra, Parigi o n'importa induve in u mondu, ùn hè forse micca ciò ch'ellu si face di più piacente. Westminster Station, situata nant'à e ligne Circle, District è Jubiliee di u tube lundunianu facenu eccezzione. Compia l'ascensione d'un labirintu di cimentu fretu è impersunale, ci ritruvemu inciaccati da Big Ben è di u Palazzu di Westminster.



À qualchì centinaia di metri, si tene l'Abbazia di Westminster, unu di l'edifici i più cunnisciuti di u mondu. Contr'à i muraglioni custruiti à u 10u seculu si pressanu i turisti cù i so k-way è sacchi nant'à e spalle. Anu e so scatulette chì contanu a storia di u munumentu. Shakespeare, Marie Stuart, l’Amirale Nelson facenu l'ogettu d'un racontu in detagli chì ne passiuneghja certi.


Piantassi nant'à ogni detagliu di u munumentu piglierebbe mesi è mesi, o forse una vita sana. Ma quandu a ghjente avanza pianu pianu à mezu à i stalli induv'elli cantanu i cori pè i matrimonii reali, ùn si dubbiteghja micca chì in daretu à i banchi di legnu si trova u bustu d'unu di i più grandi persunagi di i Lumi.

Ogni annu, da vinti à trenta persone venenu à vede à Paoli

Hè quì, trà a porta chì indetta a fine di a visita è qualchì fidelu venutu à pregà in baskets rusine chì, daretu à una banda rossa si piatta u cenutafiu di Pasquale Paoli, alzatu subbitu dop'à a so morte, in u 1807. Un « cenutafiu » (francese « cénotaphe ») hè un « munumentu alzatu in memoria d'un mortu ma chì un cuntene micca ciò chì ferma d'ellu ». Ciò chì firmava di Paoli hè statu prima insepellitu à u cimiteriu di St Pancras. Più tardi e cennere sò state trasferite in Merusaglia, da Tito Franceschini-Pietri, secretariu particulare di Napuleone III è cucinucciu di Paoli. Era in u 1889.


Cumu l'usu corsu hè d'ùn rinsignassi per ùn avè à dirangià u persunale, sò parechji à piantassi quì. Purtantu, segondu à Michele Marshall, 53 anni, chì travaglia in l'abbazia dapoi trè anni « vinti à trenta persone dumandanu à vedelu ogni annu ». Hè cusì : l'accessu hè limitatu, ma autorizatu. Basta à dumandà è Michele o unu di i so culleghi piserà a banda rossa per voi. Sì u curridore hè chjosu durante l'ore di visita – hè accessibile durante u serviziu religiosu, da meziornu à un'ora- hè solu per una quistione d'ordine. Si tratta bè d'una visita guidata è cuntrullata : « a ghjente ùn hà micca bisognu d'andà quì », spiega Michele, « cumu a pudete vede, u curridore hè strettu, è saria pienu subbitu. Saria a panicca ».

Paoli, hè d'una certa manera, cum'ella piaceria à tanti Corsi, piazzatu à l'agrottu di i turisti. D'un latu ci pudemu dì ch'ellu hè tranquillu, hè megliu cusì. Ma tocche e prime segonde, si risente un generu di tristezza. Appena cum'è quella ch'ellu si risente vicinu di a tomba di Jim Morrison à u Père Lachaise, à metà arruvinata è imbruttata da e buttiglie viote è l'arbe salvatiche. Di siguru chì Pasquale Paoli hè cunsacratu in u locu santu di a storia occidentale, ma a so presenza hè discreta. U bustu, scultatu da John Flaxman in u 1798, hè à metà in u bughju, incagnatu trà u vice rè di a Barbada James Kendall è un pilastru tamantu chì tuppa a luce. E palpule scure danu à u sguardu severu à Paoli un'aria ancu più dura, cum'è s'ellu era ammusciatu è frustratu da a storia.
A pittura si chjama "A literary party at Sir Joshua Reynolds's", da l'artistu James Doyle. Da manca à diritta : Boswell, Johnson, Reynolds, Garrick, Burke, Pasquale Paoli, Burney, T. Warton, Goldsmith.
A pittura si chjama "A literary party at Sir Joshua Reynolds's", da l'artistu James Doyle. Da manca à diritta : Boswell, Johnson, Reynolds, Garrick, Burke, Pasquale Paoli, Burney, T. Warton, Goldsmith.

Un omagiu di colone

Fatta fine, l'onore ùn hè micca fattu à u rivuluziunariu o à u prugressistu, ma sempliciamente à u nemicu di a Francia. L'omagiu di l'Imperu Culuniale britannicu à u fervente cumbattente di l'imperu rivale. Sott'à u bustu, un testu zuccatu discrive bè à Pasquale Paoli cum'è « un di i più alti, di i più grandi persunagi di a so epica », dinunzia « l'usurpazione di e tirannie genuvese è francese » ma presenta à Paoli cum'è un bon sugettu di a so Maestà. Dice u testu : « Custrettu da e forze suprane di i so nemichi à lascià a Corsica, truvò rifugiu in sta terra di libertà ; fù graziosamente messu sott'à a prutezzione di a so Maestà u rè George III. Di a so manu nutritora è generosa, ùn hà micca solu ottenutu un asiliu siguru è onorabile, ma hè statu dinù autorizatu à gode di a sucetà è di i so amichi è partigiani fidati, in una ritirata asgiata è degna. Hà pussutu sprime, sin'à u so ultimu soffiu, a so gratitutine ver'di a buntà paterna di a so Maestà, pregandu pè a preservazione di a so persona sacra è a prusperità di i so dominions. »

Prutettu da a curona britannica, Paoli era furzatu di mustrassi ricunniscente. Dui seculi dopu, e parolle dittate da a putenza culuniale piglianu un altru sensu. Per compie, i munumenti chì ricordanu a so memoria ùn si trovanu micca in Londra. Ma bellu più luntanu ch'è quì, nant'à una piazzuccia assuliata, à centinaie di chilometri di qualunque surtita di metro.

U Babbu, appena azezu
U Babbu, appena azezu

u 7 di Dicembre 2016
Tumasgiu Andrei



1.mandatu da Ghjuvanluca u 08/12/2016 09:55
Bell'articulu!!! finale amaru.
Sempre viva u babbu di a nazione.

2.mandatu da Sergio Talavesu u 14/12/2016 22:34
E niente in francia,chi vergogna.Almenu che fussa merlin per ellu cume per noi.

3.mandatu da O CORSU RIFLETTI u 15/12/2016 14:09
1798, 1807, 1821. Visione sognu.
"Cercu di guerdà luntanu luntanu, a Corsica tant’amata ch’aghju lasciatu dapoi trè anni. Grazia à Ghjorghju III, riturneraghju cum’è Vici Rè cù i pieni puteri cum’è à Elliot ?
Innò chì ùn si pò, ci hè qualcosa in catarochju, u Generale francese di l’Armata d’Italia, u Corsu Napulione Buonaparte hà fattu caccià l’Inglesi di Corsica. Hà da piglià u putere assulutu in Francia. Quale hè chì u pò parà ? Da Consule hè capace à circa d’esse Imperatore. Attenti Inglesi, serete forse ancu invasi !
Finisceraghju a mo vita in st’isulone di a Gran Brittagna ma ancu Napuleone luntanu da a Patria.
Corsica, ùn serai mai libera ? L’Indipendenza, cù a guerra contr’à una grande putenza, ùn si puderà mai vince. Ma seria tantu bè a Libertà ! L’Autunumia, cù puteri dati à l’Assemblea di Corsica, ùn seria micca megliu ? Ci vole à esse uniti. L’Europa, sè a Francia nega, pò fà pressione.
Battitevi è siate fieri d’esse un Populu, una Nazione. V’aghju tracciatu a via è datu sperenza. Chì a Madonna a nostra Regina ci aiuti."

Novu cumentu :


Seguitateci nant'à Facebook



Abbunatevi à a newsletter

Circà nant'à A Piazzetta